Bachata

salsa corazon latino romania



Muzica ce poarta azi denumirea de Bachata, a evoluat si apartine de o lunga traditie Pan Latino Americana a muzicii de chitara (musica de guitarra), care era cântata în mod obisnuit de un trio sau de un cvartet compuse din una sau doua chitare ( sau alte instrumente cu coarde înrudite precum mai mica „requito”), percutia fiind asigurata de „maracas” si/sau alte instrumente precum „claves” (bete din lemn de esenta tare folosite pentru percutie), tobe bongo sau un fel de rascheta-screper. Uneori era inclus si un bas mare pentru mâna stânga denumit „marimba” sau „marimbula”.

Când bachata a aparut în anii 1960, era parte a unei importante subcategorii a muzicii de chitara romantice deosebita de muzica de chitara folosita în primul rând pentru dans precum cubanezul Son sau Guaracha. Cel mai popular si raspândit gen de muzica romantica de chitara în acest secol, si cel care a avut cea mai mare influenta pentru dezvoltarea bachatei, a fost Bolero-ul cubanez (a nu se confunda cu Bolero-ul spaniol cu care nu este înrudit).

Înainte de dezvoltarea industriei dominicane si raspândirea mass-mediei, trio-urile si cvartetele de chitara erau aproape indispensabile pentru o serie de evenimente recreative precum petrecerile de duminica dupa-amiaza denumite „pasadias”si adunarile spontane care se tineu în curti, saloane sau în strada care erau cunoscute sub denumirea de „bachatas”.Dictionarele de spaniola latino americana definesc cuvântul bachata ca desemnând distractie, voiosie, zaiafet, dar în Republica Dominicana, în adaos la calitatea emotionala a distractiei sugerata de dictionar, cuvântul se referea în mod special la adunari care includeau muzica, bautura si mâncare. Muzicienii care cântau bachata erau de obicei localnici, prieteni sau vecini ai gazdei, dar uneori, pentru ocazii speciale, veneu si cântareti reputati din teritorii mai departate.Petrecerile erau tinute de obicei sâmbata noapte si tineau pâna în zori când oaspetilor ramasi li se servea o supa traditionala, „sancocho”. Deoarece muzica cântata la aceste adunari era adesea produsa de chitara, muzica înregistrata între 1960 si 1970 de muzicieni de origine rurala a ajuns sa fie cunoscuta sub denumirea de bachata.

Dominicanii din clasele mai înstarite însa considerau ca aceste petreceri populare erau vulgare si înapoiate. Astfel, muzica de chitara cântata de muzicienii saraci din mediul rural a ajuns sa fie sinonima cu proasta calitate. Blamarea a cazut si asupra celor care ascultau o astfel de muzica, termenul „bachatero” folosit atât pentru muzicant cât si pentru ascultator fiind, în egala masura, desconsiderator.

În anii 1980, conditiile economice si sociale proaste ale locuitorilor saraci de la orase si sate s-au reflectat clar si în bachata. Instrumentatia a ramas aceeasi dar tempo-ul a crescut semnificativ. Versurile ultra romantice inspirate de Bolero au devenit din ce în ce mai mult axate pe bautura, fustangeala, laudarosenie masculina, si dispret fata de femei.Cu atât mai mult bachata a ajuns sa semnifice, pe lânga înapoiere sociala si nivel de cultura scazut, alte purtari antisociale: sex ilicit, violenta, alcoolism, spelunci si bordeluri.

Pâna de curând (1988), bachata era o paria în tara de origine, Republica Dominicana, ea fiind asociata cu saracia, vulgaritatea si mizeria populatiei de la baza scarii sociale.Muzica bachata era respinsa de catre studiourile de înregistrari si posturile de radio-tv în contrast cu merengue ale carei orchestre, chiar de mâna a doua, sunt prezentate de mult mai multe ori la televiziune decât cele de bachata. Bachata era o muzica pentru clasele muncitoare din Republica si este cântata mai ales în cluburile la care se aduna proletariatul.